„Păcală” este o povestire plină de umor amar și tâlc, în care Ion Creangă pune în scenă nu istețimea, ci prostia omenească. În locul șiretului glumeț din poveștile populare, întâlnim aici un om neajutorat de minte, care răspunde la întrebări simple cu vorbe goale și fără înțeles, stârnind râsul și mila deopotrivă.
Prin dialogul dintre negustorul ager și țăranul nătâng, Creangă arată că prostia nu ține de carte, ci de fire, și că nepriceperea din naștere e o boală fără leac — „ce nu se vindecă în școale, ba nici în spitale”. Sub masca hazului, povestea ascunde o satiră a ignoranței, o lecție despre limitele minții și despre puterea cuvântului de a dezvălui golul din om.
Cu vervă și ironie fină, Creangă râde nu doar de Păcală, ci de întreaga lume care-l seamănă.
Această versiune prinde viață prin narațiune vocală generată cu ajutorul AI.
