Privind adeseori la noi prin prisma neajunsurilor noastre, a defectelor si a slabicinilor pe care le avem, realizam ca nu suntem buni de nimic. Imi amintesc ca tatal meu, des imi repeta: ”Esti bun de nimic!” Ajuns la varsta de 20 de ani, cu adevarat, eram bun de nimic. Insa atunci cand am ajuns sa fiu in mana lui Dumnezeu, din acelaș ”bun de nimic”, El a început să facă ceva asemănător Fiului Său. Astazi privind la viața mea mea, nu pot să-mi atribui decât cuvintele Domnului, adresate apostolului Pavel: ”Și El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci, (asemenea apostolului pot spune si eu) mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. (2 Corinteni 12:9 )
Ascultati aceasta poveste si priviti la viata d-stra prin prisma lui Cristos si nu a neajunsurilor pe care le aveti!
Auditie placuta!
