O mare inflație ne paște, una în care avem prea multe răspunsuri la prea puține întrebări. Adevăratele interogații nu apar din senin, nesolicitate și neanticipate; ele se nasc pe fondul travaliului crizei existențiale, criză de care omul religios fuge ca necuratul de anafură. De aceea sînt bisericile pline de Nicodimi, oameni nenăscuți dar care, paradoxal, vorbesc, gîndesc, trăiesc și se hrănesc ... dar cu lozinci. Lozinca este o pseudo-realitate, un simulacru, exact ca soia cea imitatoare de carne. Asta înseamnă să ai răspunsuri în absența întrebărilor: îți crează iluzia experimentării realului cînd de fapt ai parte de-un surogat ieftin și de prost gust. Lozincuța noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi. Mai bine nu!
