Dacă ar fi să recapitulăm lecțiile din criza samariteană ar putea fi sumarizate în prima strofă a poeziei lui Romulus Vulpescu, "Vine Vremea" ce exprimă chiar bine realitatea curentă: 'Vine o vârstă, vine o veste, vine o vreme / Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă / Cheamă ziua, cheamă ora, cheamă clipa tuturora / Cheamă, pleacă, vine, este!' În acest context, ultimii actori ai acestei producții existențiale am rămas noi: nici agresorul, nici cetatea asediată, nici liderii, nici profetul care tace, nici oamenii invizibili, nici măcar bunul Dumnezeu ci restul, majoritatea care sîntem noi. Căci tocmai asta face o criză, transformă spectatorii în actori. Să sperăm că ne-am învățat scriptul și ne vom juca bine rolul.
