Cînd J.R.R Tolkien a "decis" în trilogia "The Lord of the Rings" ca Middle Earth să fie salvat prin contribuția vitală dar absolut bizară a hobiților (în special Sam și Frodo plus a 'răshobitului' Golum) probabil că muza nu cochetase deloc cu "Așa grăit-a Zarathustra" ci mai degrabă cu "Idiotul". Sau mult mai sigur, poate c-a fost inspirat de paradoxul existențial exprimat de Pavel: "cînd sînt slab atunci sînt tare". Tocmai în asta și constă natura elecției divine, sublinierea conjuncției adversative existențiale ce scoate la iveală umbra din fiecare om: "DAR omul acesta tare și vieaz era lepros". Dumnezeu preferă defecții, leproșii, fiii ploii. Iar cînd îi alege o face pe versurile poeziei lui Păunescu, "Umbra": "Fiori prin mine umblă / Şi nu am trebuinţă / Te rog pe tine umbră / Să redevi ființă". Nu putem redeveni ființe pînă nu acceptăm paradoxul și conjuncția adversativă a vieții.
