Cînd Isus Și-a asemănat urmașii cu sarea pămîntului nu se referea la gust, în sensul moralizator al poveștii "Sarea-n bucate", o mîncare fără sare e nonsens culinar. Isus se referea la utilizarea principală a sării în antichitate: prevenirea stricăciunii. Creștinii s-au crezut tot timpul "influencer-ii" gustului celorlalți, pontificînd la tot pasul ce este îngăduit sau nu, reglementînd și codificînd comportamentul celor din jur. Ce n-au practicat în schimb creștinii a fost tocmai această acțiune de prevenire a răului, de izolare și stopare a lui. Asta pentru că li s-a livrat constant că asta e problema lui Dumnezeu, nu a omului. Dar cum Dumnezeu are și alte lucruri de făcut, ne-a lăsat pe noi cu rezolvarea operațiilor din "paranteze". Să nu ne mirăm cînd Bonhoeffer se va scula alături de neamul acesta de creștini, în ziua judecăţii, şi-l va osîndi, deorece el chiar a încercat să stopeze răul. Pentră că "singurul lucru necesar pentru triumful răului este ca oamenii buni să nu facă nimic" (J.S. Mill?).
