Fiind învățați să viețuim sub permanenta presiune că sîntem evaluați de către forțe exterioare nouă, îngerul raportor, judecata de cercetare, etc., am ratat oportunitatea de a fi onești cu noi înșine de a ne evalua singuri condiția existențială și spirituală, conform îndemnului biblic din 2 Corinteni 13,5. Dar care să fie criteriile pentru o asemena autoevaluare?
