Acum o sută de ani, la 15 septembrie, la Adjud, se năştea Emil Botta - omul cu „un dor fără saţiu”. Cel care a rămas în memoria culturii române ca poet, prozator și actor român. Fratele eseistului Dan Botta precum și fiul lui Theodor Botta, medic, și al Aglaiei.
Ca poet, a debutat în 1929 cu poemul „Strofă ultimă” în revista lui Tudor Arghezi, „Bilete de papagal”.
Botta este autorul unei poezii negre, dar și al măștilor, cu personaje dintr-o mitologie proprie a morții. În anul 1937 îi apare la „Fundațiile regale pentru literatură și artă”, întâiul volum, premiat, intitulat „Întunecatul april”.
