„Aflat în rândul acestor artişti curajoşi şi lucizi, Bacovia, poetul stanţelor, ne lasă să intuim că destrucţia sa lirică este, până la urmă, una constructivă, prevestitoare a unei armonii existenţiale recucerite, a unui timp uman care să nu însemne doar azi, ieri sau mâine. Fiindcă: «Nu-i mâini/ Nici azi,/ Nici ieri,/ Timpul...»”, Ioan Milea.
La o lectură de profunzime, poezia lui Bacovia este, în primul rând, o stare de spirit, iar apoi un mod de a fi...
