„A deschis, cu siguranţă, drumuri în toate direcţiile; [...] conştient şi programatic chiar, a cântat, astfel, dragostea cea mai spiritualizată, a slăvit pe strămoşi, iubirea de patrie, a cântat actele renaşterii noastre culturale, teatrul, scoala, limba românească, artele, subliniind fapta omului de acţiune prin comentariul liric al poetului” spunea Eugen Lovinescu despre Gheorghe Asachi.
Luni, 1 martie, s-au împlinit 233 de ani de la nașterea lui Asachi, cărturar, poet, prozator, dramaturg, literat, publicist, filosof, pedagog, îndrumător cultural, promotor al teatrului românesc, pictor, arhitect şi diplomat. Lui i se datorează întemeierea învățământului, a presei şi a teatrului în Moldova.
S-a născut în târguşorul Herţa, în 1788, tatăl său, Lazăr Asachi (sau Asachievici, cum mai era cunoscut), fiind cleric, originar din Ardeal, cu rădăcini armene, un bărbat învăţat, iar mama sa, pe numele de fată Elena Nicolau, era fiica lui Niculai Ardeleanu, preot din satul Târnauca, dar originar tot din Ardeal, mai exact din satul Teaca Oltului, de unde pribegise în urma unor tulburări cauzate de o invazie turcească de la începutul secolului al XVIII-lea.
