Din punct de vedere religios, trăim o formă radicală de secularizare (mai radicală decât cea pe care o văd sociologii laici): redusă la ”ce cred eu”, ”ce-mi place mie” și ”ce vreau eu” (și, evident, agrementată cu citate biblice și cu meme sapiențiale de pe internet), credința se subiectivează și se privatizează la modul absolut. Iar Dumnezeu devine un soi de zeu , căruia-i mulțumesc pentru shopping-ul cotidian și îi încredințez, complice, mărunta ticăloșie a zilei. Căci și etica plăcerii are nevoie de un Dumnezeu: trebuie să fie cineva care să ierte totul și să șteargă măcar datoriile morale, pentru ca mâine să ne putem întoarce – zâmbitori – la muncă și la cumpărături. Și mai e încă un lucru care mă uimește: cum se face că – dintre reprezentanții atâtor confesiuni (dar și cei ai mediului intelectual) – nu s-a găsit unul singur care să ne spună un lucru banal: etica nu e despre mine, ci despre tine. Fundamentul eticii nu e plăcerea sau confortul meu, ci responsabilitatea mea față de tine. Nu mă vaccinez ca să fiu eu ”în siguranță” (căci – ca om ce crede – știu că-n lumea asta nu e nimic sigur), ci ca nu cumva, fără voia mea, să-ți fac ție un rău. Și, în fapt, acesta e începutul eticii: să refuzi a face răul, atunci când îl poți face. (Etica este despre tine, nu despre mine. Despre creștinism și vaccinism-Mihai Maci)
Dacă apreciați emisiunea noastră vă invităm să dați Like paginii noastre și subscribe canalului nostru de youtube (la link-ul următor: https://bit.ly/2Qui21K) pentru a fii la curent cu emisiunile viitoare.
