Cu toții avem și zile când nu ne simțim bine cu noi înșine, însă atunci când, în mod repetat și pe termen lung, ajungem să credem despre noi că nu suntem buni, că nimic din ceea ce facem nu este valoros, că nimeni nu ne mai place, că deciziile pe care le luăm sunt oricum proaste, că viața e o luptă, iar noi nu suntem echipați corespunzător, aceasta gândire disfuncțională devine o inepuizabilă sursă de inconveniente. Pe o perioadă lungă de timp, o stimă de sine scăzută ne vulnerabiliează și poate ajunge să ne afecteze sănătatea, munca și relațiile.
𝐈̂𝐧 𝐩𝐥𝐚𝐧 𝐫𝐞𝐥𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥, 𝐨 𝐬𝐭𝐢𝐦𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐬𝐢𝐧𝐞 𝐬𝐜𝐚̆𝐳𝐮𝐭𝐚̆ 𝐧𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐚 𝐝𝐞 𝐦𝐮𝐥𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐞𝐭𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐮𝐳𝐚 𝐝𝐨𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐞𝐢 𝐬𝐜𝐚̆𝐳𝐮𝐭𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐭𝐨𝐭𝐚𝐥 𝐚𝐛𝐬𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞.
Persoanele cu o stimă de sine scăzută ar putea deveni supărate ca rezultat al criticismului sau al dezaprobării celorlalţi, ar putea fi preocupate de mulţumirea celor din jur, ar putea fi foarte timide sau chiar să evite intimitatea şi contactul social. Aceste persoane cel mai probabil nu se vor apăra atunci când sunt agresate, criticate sau abuzate. Pe de altă parte, pot fi foarte agresive în interacţiunile lor cu ceilalţi.
𝐈̂𝐧 𝐩𝐥𝐚𝐧 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥, 𝐨 𝐬𝐭𝐢𝐦𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐬𝐢𝐧𝐞 𝐬𝐜𝐚̆𝐳𝐮𝐭𝐚̆ 𝐧𝐞 𝐛𝐥𝐨𝐜𝐡𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐞𝐯𝐨𝐥𝐮𝐭̦𝐢𝐚, 𝐧𝐞 𝐝𝐮𝐜𝐞 𝐥𝐚 𝐜𝐚̂𝐬̦𝐭𝐢𝐠𝐮𝐫𝐢 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐢𝐜𝐢 𝐬̦𝐢 𝐧𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐧𝐞 𝐚𝐬𝐮𝐦𝐚̆𝐦 𝐦𝐚𝐢 𝐠𝐫𝐞𝐮 𝐫𝐢𝐬𝐜𝐮𝐫𝐢 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐧𝐜𝐢𝐚𝐫𝐞 𝐨𝐫𝐢 𝐝𝐞𝐦𝐞𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢 𝐚𝐧𝐭𝐫𝐞𝐩𝐫𝐞𝐧𝐨𝐫𝐢𝐚𝐥𝐞.
La locul de muncă, persoanele cu stimă de sine scăzută se vor angaja adesea în comportamente subconștiente care le subminează succesul, făcându-le mai puțin probabil să ceară sau să obțină promovări, măriri de salariu și chiar locuri de muncă.
Lipsa de încrdere in abilitățile și raționamentul lor le împiedică să își asume riscuri calculate, să stabilească obiective ambițioase și să acționeze conform acestora. Întrucât ajung să considere că sunt mai puțin capabile decât ceilalți, încearcă să lucreze foarte mult pentru a compensa lipsa de abilități, iar atunci când obțin rezultate bune, consideră că nu sunt datorate abilităţilor sau calităţilor. Astfel, ajung mai rar să își atingă țelurile, evită provocările şi oportunităţile din cauza fricii de a nu le face faţă.
𝐃𝐢𝐧 𝐩𝐮𝐧𝐜𝐭 𝐝𝐞 𝐯𝐞𝐝𝐞𝐫𝐞 𝐚𝐥 𝐬𝐚̆𝐧𝐚̆𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐞𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞, 𝐬𝐭𝐢𝐦𝐚 𝐝𝐞 𝐬𝐢𝐧𝐞 𝐬𝐜𝐚̆𝐳𝐮𝐭𝐚̆, 𝐠𝐚̂𝐧𝐝𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐧𝐞𝐠𝐚𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐬̦𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐯𝐢𝐧𝐠𝐞𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐢𝐬𝐭𝐨𝐫𝐬𝐢𝐨𝐧𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐚 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐚̆ 𝐩𝐨𝐭 𝐝𝐮𝐜𝐞 𝐥𝐚 𝐚𝐧𝐱𝐢𝐞𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐬̦𝐢 𝐜𝐡𝐢𝐚𝐫 𝐝𝐞𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐞.
Studiile ne arată că persoanele cu o stimă de sine scăzută sunt deprimate, anxioase, pesimiste cu privire la viitorul lor, se simt incompetente şi mai degrabă supuse eşecului din cauza unui cerc vicios ce determină profeţii care se autoîndeplinesc.
Un studiu din 2014 a descoperit că adolescenții cu vârste între 12 și 16 ani, care aveau o stimă de sine globală (cum se văd în general) scăzută, au șanse mai mari să sufere de depresie două decenii mai târziu, la 35 de ani. Mai mult, adolescenții a căror stimă de sine a fost inițial ridicată, dar a scăzut pe parcursul celor 4 ani de măsurători, între 12 și 16 ani erau, de asemenea, mai predispuși la depresie la vârsta de 35 de ani.
