De-ar ști jucătorii cât e de grea meseria de antrenor. Ca jucător, eu am fost – o spuneau ziariștii – întruchiparea calmului. Dar, de îndată ce am devenit antrenor, n-am mai putut să stăpânesc șoriceii inimii. [...] Patul fiecărui antrenor e – aș zice – plin de cuie. Iar cuiele astea le simți chiar dacă ești fachir.
Fotbalul e o școală la care umbli vreo 10-12 ani, dar, spre deosebire de alte școli, examenele fotbalului sunt cu sutele, pentru că se dau în fiecare duminică. Și mai e ceva: aceste examene nu se trec aproape niciodată. Pentru că dorințele marelui examinator, Publicul, nu au niciodată margini...
Eu aș zice că pasa lungă e piciorul drept, iar cea scurtă – piciorul stâng al unui om. Dacă îi iei dreptul sau stângul trebuie să-i dai o cârjă. Așa e și cu fotbaliștii. Un jucător obligat să folosească numai pasa scurtă sau numai pasa lungâ are nevoie și de o cârjă.
