Vorbitor: Iosif Costa
Pasaj: Isaia 58:3-12
«De ce, când postim, Tu nu vezi? De ce, când ne smerim, Tu nu iei seama?» Iată, în ziua postului vostru umblați după propriile plăceri
și vă asupriți toți lucrătorii. Iată, atunci când postiți vă certați, vă luptați și loviți răutăcios cu pumnul. Postind așa cum faceți voi azi, nu vă veți face auzită vocea în înălțimi. are așa arată postul care-Mi este plăcut – o zi în care omul să se smerească pe sine,
să-și plece capul ca o trestie și să se culce acoperit cu o pânză de sac și cu cenușă? Aceasta numești tu post și zi plăcută Domnului? Iată postul care-Mi este plăcut: să dezlegi lanțurile răutății, să desfaci legăturile jugului, să-i eliberezi pe cei asupriți și să zdrobești orice jug, să-ți împarți pâinea cu cel flămând, să le oferi săracilor fără casă un adăpost, iar când vezi un om gol, să-l acoperi și să nu te ascunzi de cel ce este rudă cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorii și vindecarea ta va apărea repede. Atunci dreptatea ta va merge înaintea ta, iar gloria Domnului îți va fi ariergarda. Atunci vei chema, iar Domnul va răspunde; vei striga după ajutor, iar El va spune: «Iată-Mă!». Dacă vei îndepărta din mijlocul tău jugul asupririi, arătarea cu degetul și vorbirea nelegiuită, dacă te vei lipsi pe tine în folosul celui flămând și dacă vei sătura nevoile celui sărman, atunci lumina ta va răsări în întuneric, iar bezna ta va fi ca amiaza. Domnul te va călăuzi întotdeauna, îți va sătura sufletul chiar în locuri uscate și-ți va întări oasele. Vei fi ca o grădină bine udată și ca un izvor ale cărui ape nu seacă niciodată. Ai tăi îți vor reconstrui vechile ruine și vei ridica din nou temeliile generațiilor străbune.
