Poezie. Viață. Doi frați. Sărăcie. Și anotimpuri care trec așa cum doar doi adolescenți a căror mama nu se va mai întoarce niciodată pot să înțeleagă. Frumusețea aceea din a lua viața așa cum este, fără înflorituri și efecte speciale. Frumusețea din a privi lumea pur și simplu și a nu te mai aștepta să existe ceva dincolo de ea. Când ai 18 ani, lumea e a ta. Sau poate că nu e, dar tu nu știi încă asta. Și e foarte bine așa.
Text: Dan Coman
Lectura: Alex Fifea
Hosted on Acast. See acast.com/privacy for more information.
