”capătul cuvintelor” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ .
El apare în istoriografia personală datat în 11 mai 2021
Poemul arată astfel :
capătul cuvintelor
am ajuns mai întâi la capăt
la capăt nu era nimeni și nimic
de aceea i-am și spus capăt
nici măcar eu nu eram
nici măcar o urmă de vis
luna risipită pe ger fumega
de-atâta mister isteric
căci nimicul nu semăna cu nimic
era vineri
a noua vineri
a noua zi
a noua moară
a noua poartă
din nouă mări
din nouă munți
din nouă nopți
din nouă izvoare țâță de apă curgătoare
la puterea a noua
totul
rupt din timp
fără de nimeni sau nimic
ce disperare nu era
ce disperare să nu fii
ce disperare să nu fie nimic
ba da
cred că rămăsese o lacrimă muribundă
atârnată de un pendul ruginit
era o lacrimă cât un strigăt
o lacrimă cât un strigăt
care mătura țărmul sărat
și prelung mirositor
al capătului la care nimeni nu dorește să ajungă
și-ți spuneam
judecă-mă după poemul
din noaptea din semne
judecă-mă în curgere
dar nu rămăseseră decât urmele cuvintelor
pe poteci de etern
judecă-mă
deci
după poemul de pe crucea cea de lemn
spuneam
și tu
nu și nu și nu
retezai cuvintele cu scrâșnetul tramvaielor ruginite și muritoare
și fugeai
pe puntea lunecoasă de semne
soarele va fi fost grená
speranța nu mai locuia demult
între zidurile cuvintelor
cuvintele veneau din durerile facerii
purtau semne
cuvintele veneau în flux și reflux
purtau semne din semne muribunde
ele veneau din largul cerului
cercuindu-mă
încercuindu-mă
încercuind nenumitele semne ale tăcerii
ale trecerii
și ale morții
moartea însăși era un semn
semnul de la care începea viața
semnul trecerii
dar nu era nici începutul
nici sfârșitul
ci doar continuumul poemului care curgea
din inima mea
de piatră
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
În podca