Junimea a fost cea mai influentă societate literară și culturală din România secolului XIX, fondată la Iași în 1863 de Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi și Theodor Rosetti. Mai mult decât un cerc literar, Junimea a fost un spațiu de formare intelectuală, critică și selecție riguroasă, într-o perioadă în care cultura română se confrunta cu modernizarea rapidă și imitarea fără filtrare a modelelor occidentale.
Titu Maiorescu, liderul spiritual al grupului, a formulat celebra teorie a „formelor fără fond”: ideea că instituțiile și ideile importate de la Vest (parlamentarism, liberalism, universități) rămân goale, decorative, dacă nu corespund unei realități sociale autentice. Criticismul junimist nu era reacționar, ci cerea rigoare, profunzime și gândire organică. Estetica junimistă a promovat arta pentru artă, valoarea stilului, echilibrul și respingerea patetismului facil.
Junimea a lansat și a impus o serie de autori fundamentali pentru literatura română: Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici – toți publicați în revista Convorbiri literare. În același timp, mulți membri ai Junimii au devenit oameni politici de marcă, contribuind la formarea statului român modern. Îmbinând conservatorismul lucid cu rafinamentul intelectual, Junimea a fost o școală de spirit critic, o tribună de elită și o matrice de cultură durabilă, care și-a pus amprenta asupra gândirii românești până târziu în secolul XX.
