Marele schimb
2 Corinteni 5:21 spune următoarele:
2 Corinteni 5:21 (BTF2015)
21 Fiindcă pe Cel ce nu a cunoscut păcat (adică Isus Cristos), (Dumnezeu, Tatăl) L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim făcuți dreptatea (sau neprihănirea) lui Dumnezeu în El.
Întrebare: În ce fel a fost făcut Isus Cristos păcat pe cruce? A fost făcut El păcat numai din punct de vedere legal SAU a fost făcut păcat și vital în natura Sa, adică în duhul Său? Apoi, în ce fel au fost făcuți credincioșii neprihănire? Am văzut și am demonstrat deja mai devreme că credincioșii trebuiau să fie făcuți neprihăniți atât din punct de vedere legal, cât și vital în natura lor. Aici ne vom concentra asupra felului în care Isus a fost făcut păcat pe cruce și asupra felului de moarte pe care a experimentat-o El ca rezultat al faptului că a fost făcut păcat. Duhul Său a experimentat moarte spirituală și separare completă de Dumnezeu împreună cu moartea Sa fizică? Acestea sunt întrebări foarte importante și complexe la care vom încerca să răspundem. Când voi vorbi despre natură pe parcursul întregii acestei secțiuni, mă voi referi la duhul unei ființe umane, respectiv la duhul lui Isus Cristos.
Există două perspective predominante cu privire la răspunsul la întrebările de mai sus. Prima perspectivă este că Isus nu a fost făcut păcat din punct de vedere vital în natura Sa, ci păcatul i-a fost doar imputat din punct de vedere legal sau judiciar. În același fel, credincioșii născuți din nou rămân păcătoși în natura lor, iar neprihănirea li se impută și lor doar legal. A doua perspectivă este că Isus a fost făcut păcat atât din punct de vedere legal, cât și vital în natura Sa și că El a preluat natura lui Satan pe cruce. În același fel, credincioșii născuți din nou devin neprihănire atât din punct de vedere legal, cât și vital în natura lor. Perspectiva pe care o voi da și explica în această carte este o a treia alternativă: faptul că credincioșii născuți din nou au devenit neprihăniți atât din punct de vedere legal, cât și vital, după cum am demonstrat deja mai devreme, însă Isus a fost făcut păcat doar în mod legal și nu și vital în duhul Său. Mai mult, voi susține că Isus a experimentat doar moarte sufletească și fizică, dar nu și moarte spirituală în duhul Său.
De ce cred că păcatul i-a fost doar imputat din punct de vedere legal lui Isus? Există aproximativ patru motive pentru asta. În primul rând, pentru că ori de câte ori poporul Israel aducea animale pentru jertfele lor de păcat și de vină în Vechiul Testament și își puneau mâinile peste animale pentru transferarea vinei, acele animale nu deveneau niciodată păcat în natura lor. Era doar un transfer legal. La fel se întâmpla și cu țapul ispășitor azazel care era trimis în pustie în ziua anuală a ispășirii și purta legal toate păcatele congregației. Țapul ispășitor nu devenea păcat în natura sa. În al doilea rând, vedem că Dumnezeu i-a creditat neprihănirea lui Avraam și altor oameni ai lui Dumnezeu din Vechiul Testament, doar din punct de vedere legal și în avans, înainte ca Cristos să vină și să moară pe cruce. În același mod, și lui Isus Cristos i s-a atribuit păcatul doar legal, însă în cazul Lui, atribuirea a fost atât retroactivă (ca să-l includă și pe Avraam) cât și pentru toate timpurile. În al treilea rând, dacă Isus ar fi fost făcut păcat în natura Sa, adică în duhul Său, atunci El nu ar mai fi fost jertfa perfectă și fără vină pentru păcatele omenirii. Să citim două pasaje care ilustrează faptul că Mielul de Paște din Vechiul Testament (Exodul 12:21) era o „tipologie” a lui Cristos și că Isus Cristos Însuși avea să devină Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1:29):
Exodul 12:21 (NTR)
21 Moise a convocat sfatul bătrânilor lui Israel şi le-a zis: „Duceţi-vă să vă alegeţi miei pentru clanurile voastre şi înjunghiaţi mielul de Paşte.
Ioan 1:29 (BTF2015)
29 A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el și a spus: Iată, Mielul lui Dumnezeu, care înlătură păcatul lumii.
Dacă continuăm cu această paralelă, putem observa că mielul de jertfă din Vechiul Testament trebuia să fie „fără cusur”. În momentul jertfei, o mână era pusă peste animalul de jertfă fără cusur pentru a simboliza transferul vinovăției. Putem vedea acest lucru în multe pasaje precum Exodul 12:5, Leviticul 4:3-4, Leviticul 23-24, Leviticul 32-33 și Leviticul 22:20, dar o să citim doar două dintre aceste pasaje:
Leviticul 22:20 (BTF2015)
20 Dar orice are cusur, să nu îl aduceți, pentru că nu vă va fi bine primit.
Leviticul 4:3–4 (NTR)
3 Dacă cel ce păcătuieşte este chiar preotul care a primit ungerea, aducând astfel vină asupra poporului, el va trebui să-I aducă Domnului pentru păcatul săvârşit un viţel fără meteahnă din cireada sa, ca jertfă pentru păcat.
4 Să aducă viţelul la intrarea în Cortul Întâlnirii, înaintea Domnului, să-şi pună mâna pe capul viţelului şi viţelul să fie înjunghiat acolo, înaintea Domnului.
Mielul de jertfă nu devenea în realitate păcătos în natura sa, ci mai degrabă păcatul era imputat animalului din punct de vedere legal și animalul era pe post de jertfă înlocuitoare. În mod asemănător, Cristos, Mielul lui Dumnezeu, a fost complet fără pată, după cum putem vedea în 1 Petru 1:19, iar păcatul umanității I-a fost atribuit judiciar. El a fost jertfa înlocuitoare pentru întreaga omenire pe crucea de la Calvar. Transferul păcatului asupra Lui a fost doar legal și nu vital. Să citim 1 Petru 1:18-19:
1 Petru 1:18–19 (BTF2015)
18 Știind că nu ați fost răscumpărați cu lucruri putrezitoare, ca argint și aur, din comportarea voastră deșartă primită prin tradiții de la părinții voștri,
19 Ci cu prețiosul sânge al lui Cristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată.
Întreaga lume este în prezent în păcat și separată de Dumnezeu încă de la naștere datorită naturii păcatului transmisă de la Adam și nu datorită propriilor acțiuni păcătoase. Aceasta înseamnă că dacă Isus devenea păcat în natura Sa, atunci El ar fi fost separat de Dumnezeu și pătat, întinat, chiar dacă nu păcătuise niciodată prin propriile Sale fapte în timpul vieții.
Al patrulea motiv pentru care cred că păcatul i-a fost atribuit doar legal lui Isus este că Isus nu ar fi avut dreptul la înviere dacă El ar fi fost făcut păcat în natura Sa. Să citim Romani 6:23 pentru a vedea de ce:
Romani 6:23 (BTF2015)
23 Fiindcă plata păcatului este moartea; dar darul lui Dumnezeu este viața eternă prin Isus Cristos Domnul nostru.
Acest pasaj spune că plata păcatului este moartea. Dacă Isus ar fi devenit păcat în natura Sa, El nu s-ar mai fi întors din morți și nu ar mai fi învins moartea. Singurii oameni asupra cărora moartea nu poate domni sunt oamenii neprihăniți. De aceea, Isus a trebuit să rămână neprihănit în natura și duhul Său pentru a avea puterea și dreptul legal de a se întoarce dintre cei morți.
Acum, de ce cred că Isus a experimentat durere și moarte numai în sufl...
