Introducere
Cei ce cred în Cristos trebuie să își mărturisească păcatele? Dacă da, cum ar trebui ei să facă acest lucru și care este importanța mărturisirii? Dacă nu este nevoie să își mărturisească păcatele, de ce nu? Credincioșii autentici născuți din nou își pot pierde vreodată mântuirea? În această serie, vom avea o discuție extinsă despre practica mărturisirii păcatelor, conștiință, neprihănire, siguranța mântuirii, și despre biruința asupra ispitelor și trăirea în sfințenie. Acum trebuie să admit și să ofer un mic avertisment ascultătorilor mei că unele lucruri pe care le voi împărtăși aici sunt de obicei mai dificile și greu de acceptat pentru marea majoritate a creștinilor. Însă te încurajez să asculți până la sfârșit și pe măsură ce asculți, să pui deoparte temporar lucrurile pe care nu le înțelegi sau pe care nu ești gata să le accepți încă. Duhul Sfânt te va învăța toate lucrurile (Ioan 14:26), te va călăuzi în tot adevărul (Ioan 16:13), și El îți va da pace. Dificultatea acestor subiecte nu decurge din faptul că eu caut să aduc ceva nou, ieșit din comun și șocant, ci mai degrabă din faptul că ele sunt destul de diferite de modul în care au fost abordate și practicate de creștinismul obișnuit în general, în special când vine vorba de mărturisirea păcatelor, de neprihănire, și de siguranța mântuirii. Însă acestea sunt lucruri de care Duhul Sfânt m-a convins din Cuvântul lui Dumnezeu, și despre care nu pot tăcea.
Ceea ce este prezentat în această carte e ceea ce Duhul Sfânt ne-a revelat direct soției mele și mie, ”concept cu concept” de-a lungul unei perioade de aproximativ treisprezece ani. Aceste revelații au fost, de asemenea, modelate, ajustate și confirmate de învățăturile diferiților pastori și învățători din trupul lui Cristos precum Joseph Prince, Chris Oyakhilome, Curry Blake, Andrew Wommack și Ryan Rufus. Sunt etern recunoscător și mulțumitor pentru acești oameni prin care Dumnezeu a lucrat atât de puternic în viețile noastre și prin care ne-a adus atâtea revelații, libertate și pace. Atât lui Dumnezeu cât și lor doresc să le acord meritul ce li se cuvine pe deplin, și în același timp să încerc să transmit mai departe cât de bine pot și altor oameni acest mesaj puternic al harului și al neprihănirii.
Ca principiu general, o minciună nu devine adevăr doar pentru că a fost propagată timp de sute de ani de-a lungul istoriei sau pentru că majoritatea oamenilor au acceptat-o ca și adevăr. Din când în când, oamenii lui Dumnezeu trebuie să reevalueze unele din doctrinele existente în creștinism pentru a vedea dacă sunt într-adevăr în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Un prieten bun de-al meu mi-a împărtășit o istorioară comică din familia lui de atunci când
s-a căsătorit, când obișnuia să meargă la familia soției sale pentru mesele de sărbători. El a observat la un moment dat că în timp ce această familie se pregătea să gătească friptura de pulpă de porc, mereu tăia și arunca o parte bună din pulpa de porc. Prietenul meu le-a întrebat pe gospodine de ce făceau acest lucru. Răspunsul pe care l-a primit a fost că ele așa au făcut mereu friptura de pulpă de porc pentru că așa e rețeta. Așa că prietenul meu a început o mică investigație pe cont propriu în familia soției pentru a afla de ce făceau așa și de ce totuși aruncau o carne atât de bună. A întrebat-o pe soție, pe cumnate, și pe soacră, până când a aflat motivul din spatele acestui obicei: străbunica soției sale a fost cea care a inițiat acest obicei și a tăiat acea parte a pulpei de porc doar pentru simplul fapt că nu încăpea în tava ei de gătit. Oau! Acesta este cu adevărat un motiv pertinent, nu? E nostim cum un obicei ridicol poate fi transmis din generație în generație fără a fi pus vreodată la îndoială. Dar acest lucru se întâmplă în realitate de multe ori și în multe alte domenii ale vieții noastre. Sunt sigur că fiecare dintre voi aveți propriile exemple de acest gen.
Unele dintre convingerile pe care le susții astăzi ca și creștin au fost probabil preluate pur și simplu de la părinți, pastori, prieteni și profesori fără a le contesta vreodată sau a le reexamina într-un mod constructiv. Probabil că nici nu ești conștient de acest lucru. Nu trebuie să iei de bun tot ce spun aici și să mă crezi pe mine pe cuvânt, ci consideră acest timp cât citești o perioadă de reevaluare a convingerilor tale. Verifică din nou pentru tine însuți împreună cu Scriptura și cu o minte deschisă dacă ceea ce spun este sau nu conform Scripturii.
Aș dori să încep a crea contextul pentru discuția despre mărturisirea păcatelor și despre neprihănire vorbind mai întâi despre conștiința umană și despre scopul ei.
Conștiința Umană
Originea Conștiinței
Geneza 2:15–17 (BTF2015)
15 Și DOMNUL Dumnezeu l-a luat pe om și l-a pus în grădina Edenului, să o lucreze și să o păzească.
16 Și DOMNUL Dumnezeu i-a poruncit omului, spunând: Din orice pom din grădină poți mânca în voie,
17 Dar din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.”
Dumnezeu îi dă aici o poruncă lui Adam să nu mănânce din pomul cunoașterii binelui și răului, pentru că în ziua în care va mânca, cu siguranță va muri. Apoi Satan vine și o ispitește pe Eva cu vicleșug, aruncând o umbră de îndoială asupra Cuvântului lui Dumnezeu care le-a fost vorbit. După cum știm cu toții, Adam și Eva au mâncat din pomul interzis și ceva interesant li s-a întâmplat, pe lângă faptul că spiritul lor a murit instantaneu și a fost separat de Dumnezeu. Haideți să citim și Geneza 3:6-7:
Geneza 3:6–7 (BTF2015)
6 Și când femeia a văzut că pomul era bun pentru mâncare și că era plăcut ochilor și un pom de dorit să facă pe cineva înțelept, ea a luat din rodul lui și a mâncat și a dat de asemenea soțului ei care era cu ea și a mâncat și el.
7 Și li s-au deschis ochii laamândoi și au știut că erau goi; și au cusut frunze de smochin laolaltă și și-au făcut șorțuri.
Acest pasaj ne spune că în momentul în care Adam și Eva au mâncat din fruct, ochii li s-au deschis. Care ochi? Nu vedeau bine înainte? Desigur că aveau o vedere perfectă și înainte, dar umblau și vedeau prin credință. Erau dominați mai mult de lumea spirituală în viziunea și percepția lor interioară. Lucrurile spirituale erau mai reale pentru ei decât lucrurile fizice, însă când au mâncat din acel fruct, percepția lor asupra lucrurilor spirituale s-a diminuat, iar cea asupra lucrurilor fizice a devenit predominantă. În ziua de azi noi considerăm ca fiind normal modul în care vedem, simțim și gândim acum, când este de fapt anormal în comparație cu felul în care Dumnezeu ne-a creat inițial. Și prin nașterea din nou, primim înlăuntrul nostru un spirit nou care este capabil să umble din nou prin credință și nu prin vedere. Apostolul Pavel ne spune în 2 Corinteni 5:7, 17 următoarele:
2 Corinteni 5:7 (BTF2015)
7 (Fiindcă umblăm prin credință, nu prin vedere).
2 Corinteni 5:17 (BTF2015)
17 De aceea dacă este cineva în Cristos, este o creatură nouă, cele vechi au trecut; iată, toate au devenit noi.
Noi suntem chemați să umblăm prin credință în ceea ce spune Cuvântul despre nou...
