bacoviană de final de octombrie
Plouă peste noapte
Plouă cu cuvinte
Plouă peste toamnă cu tristeță udă
Plouă desuet
tristele morminte
Plâng mărunt în noapte fără să se-audă
Pașii curg pe drumuri rar ca o povară
Umbrele se varsâ peste șanțuri bete
Pe ferestre luna tremură-n afară
Este veșted totul până la regrete
plouă-ntre cuvinte c-o tristețe cruntă
se aganță timpul-n cui să se usuce
arde-n vatră noaptea liniștea se curbă
și de-o veșnicie un poem tot plânge
scârțâie podeaua sub un pas de lut
mai închid o carte
mai închid o zi
nestrigate patimi în tăceri se-aud
suferind de moarte de uitarea gri
Plouă peste noapte
Plouă cu regrete
Plouă peste toamnă c-o uitare cruntâ
Plouă apăsat
Plouă pe-ndelete
Plouă toată noaptea fără să se-audă