miercuri la-nceput de lume
culeg
întind brațele şi culeg lumina
resfir degetele şi strecor vântul
deschid larg nările şi respir
mişcările rotunde ale copacilor
care mângâie văzduhul
cu crengile înțepenite-n febrila întrupare
a poveștii
mă minunez cu toată ființa mea
de această zi ruptă din haos
şi nu înțeleg de ce rătăcim
în lumi atât de strâmte şi ostile
pentru care plătim atât de scump
şi vă spun:
luați-vă înapoi soarele
şi înveliți-vă cu lumină
cuvintele şi sunetele
şi gândurile
şi faptele
şi
mântuiți-vă iubirile
cu atât de frumosul
căzut din roua zilei
întru măsura Celui-fără-de-măsură
frumos îngăduit primăverii
sărutate de gustul femeii
cu chip de patimă
pe-o cărare pustie care urcă șerpuit
în chip de
mâine
pe altarul de piatră al unui munte
care şade pe cer
Copyright © ANDREI FILIP BURDUȘA™,
All Rights Reserved