poem de toamnă și un pic
femeia mea de patimi ruginii de toamnă
cu ochii de cărbune și sufletul de zbor
îți împletesc în plete din șoapte vii o vamă
prin car’ să treci la noapte când am să tu de dor
femeia mea de rânduri pierdute printre șoapte
poemele se-ntorc la țărmuri în lacrime cupide
te scriu la nesfârșire pe reci bucăți de moarte
să te păstrez de-a toamna în galbene firide
femeia mea de-o soartă la capăt de lumină
ce limpezești sfârșitul spălând iubiri la râu
am să te scriu pe ceru-mi să pot să-ți pun de vină
un infinit jumate și un poem de grâu
femeia mea trecută
femeia mea de-acum
sau poate doar de-o noapte
sau poate doar de fum
am să te scriu o viață
pe drumuri gri de versuri
s-or risipi apuse tăcerile în ceață
și vom privi la viață
ca dintr-un veșnic turn
@ndrei filip ©️onstantin burdușa™️
11.08.2024
Ghiroda