poemul măsurătorului
am de mäsurat clipele mele cu mine
şi clipele tale cu tine
şi sensul meu cu tine
şi sensul tău cu mine
şi trupurile
trupurile trebuie să le măsor
cu toate gesturile care au fost
cu toate fapte trecute uitate sau neuitate
durute sau nedurute
toate cele care au contat
şi cele care nu au contat
şi
mai ales
cu toate sentimentele înflorite
şi apoi ofilite
le măsor cu cuvintele mele scrise cu sânge pe secundele pe care le mai aflu prin buzunarele goale
mi-ngădui un răgaz să privesc cerul
să număr picăturile de ploaie
să cântăresc razele soarelui la apus
să separ roşul de alb
şi albastrul de întuneric
după care mă întorc la mine
şi constat ca în locul meu
a crescut un stejar
închid cartea şi merg mai departe
pe umărul tău va apune o petală de înger
uneori sufletul nostru curge apusul