Alexandru Paleologu obișnuia să spună că cele două noroace ale vieții sale au fost cei cinci ani de clandestinitate de la Câmpulung, în compania lui Constantin Noica, urmați de tot atâția de detenție politică, petrecuți, în mare parte, în companii la fel de selecte. Nu a fost singurul deținut politic care a considerat anii de pușcărie drept o perioadă de formare intelectuală. Și, oricum, Alexandru Paleologu avea înzestrarea de a rosti paradoxuri, fiind, totodată, atât de coerent și de convingător în demonstrațiile sale, încât te aducea în situația de a-ți lăsa deoparte propriile păreri și de a-i da dreptate. A fost condamnat în 1959, la 14 ani muncă silnică, în procesul Noica-Pillat, pentru „uneltire împotriva ordinii sociale" și eliberat în 1964, în urma decretului de grațiere a deținuților politici.
