In anul 1936, Dumitru Mircescu s-a decis sa treacă Nistrul înot pentru a ajunge în URSS, adică în ceea ce el credea că e paradisul proletar. Visa să poată face o facultate și să devină inginer chimist. Socotala de-acasă nu s-a potrivit, însă, cu cea din târg. Rușii l-au trimis 10 ani în lagărele morții din Siberia. Din cel de la Vorkuta a reușit chiar să evadeze. S-a întors în România tot înot, trecând, de rândul acesta, nu Nistrul, ci Prutul. Aici l-au luat în primire securiștii autohtoni care l-au bătut în repetate rânduri, l-au închis fără proces, l-au internat de mai multe ori la secția de psihiatrie a spitalului 9. Încă din anii dictaturii comuniste a început să-și scrie amintirile din lagărele sovietice. Aceste pagini în care Dumitru Mircescu își povestește viața sunt, practic, singura izbândă a unui om care a purtat în spate toată drama secolului XX.
