Eusebiu Munteanu a fost arestat în toamna anului 1958. Era student în ultimul an la Facultatea de Medicină din București. După Revoluția din Ungaria, din 1956, după ce a văzut că se poate protesta și într-un regim de dictatură comunistă, și-a asumat, împreună cu alți colegi, să spună cu voce tare NU abuzurilor practicate într-o țară stăpânită de frică. Acel NU pe care nu l-a regretat niciodată l-a costat șase ani de detenție politică. După eliberarea din închisoare, în 1964, a reușit să-și termine studiile, fiind până la pensionare un foarte apreciat medic de țară. În temnițele și lagărele de muncă, Eusebiu Munteanu a legat prietenii pe viață cu Sergiu Al-George, Alexandru Paleologu, Nicolae Steinhardt, Dinu Pillat. “Doctorul Eusebiu Munteanu era unul dintre personajele cele mai luminoase din lagăr. Prietenos cu toată lumea, distant doar cu lichelele („Lichelele sunt de două feluri: tinere și bătrâne; ferește-te de ambele specii”, m-a avertizat el), sobru, fără a fi încruntat, demn, dar fără aroganță, Sebi era model de echilibru”, este portretul pe care Florin Constantin Pavlovici i-l face lui Eusebiu Munteanu, în volumul Tortura pe înțelesul tuturor.
