Scriitorul și omul politic Gabriel Țepelea a fost un optimist, aidoma filosofului Ion Petrovici, la ale cărui cursuri a asistat, nu la Facultatea din Iași, ci în închisoarea din Aiud. Gabriel Țepelea a fost arestat pe 15 august 1949, împreună cu un lot important din eșalonul doi al conducerii Partidului Național Țărănesc. Condamnat la temnită grea si confiscarea averii, a stat ]n inchisoare din 1949 pana în 1955. Apucase, în 1948, să-și dea doctoratul, sub îndrumarea lui Călinescu, cu o teză despre literatura în grai bănățean, titlul fiindu-i recunoscut două decenii mai târziu. A trecut prin temnițele de la Jilava, Aiud, Oradea, lagărele de muncă de la Canalul Dunăre - Marea Neagră și suferința a potrivit-o în versurile gândite în închisoare și publicate după decembrie 1989, în volumul Anii nimănui. Și tot după Revoluție, și-a reluat activitatea politică, întreruptă cu 40 de ani în urmă, și a reînființat, împreună cu Corneliu Coposu, Partidul Național Tărănesc.
