La Pitești numai morții au rezistat, îmi spunea preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Ceilalți au căzut, mai devreme sau mai târziu. A făcut 22 de ani de detenție politică în două rânduri. A fost închis prima oară, între 1948 și 1964, pentru activitate legionară. După dărâmarea Biserii Enei din București, din ordinal soților Ceaușescu, Gheorghe Calciu Dumitreasa protestează public, pentru ca în Postul Paștelui din anul 1978 să țină un șir de 7 prelegeri, intitulate "Șapte cuvinte către tineri", predici care s-au bucurat de o mare audiență în rândul studenților de la multe facultăți din București. Este arestat și condamnat la moartea, apoi I se comută pedepasa la 10 ani de închisoare. În urma protestelor românilor din exil și a presiunilor internaționale, este eliberat după cinci ani și expulzat din țară.
La Pitesti a cedat, devenind, din victimă, torționar dar Dumnezeu i-a dăruit, în acele împrejurări tragice, harul suferinței. In penitenciarul din Pitești s-a dat o luptă între bine si rău, între Dumnezeu și Satana, mărturisea părintele Calciu, care a cunoscut și înfrângerea dar și biruința de a-și învinge propria cedare, de a o zidi la temelia noii sale existențe, închinate bisericii, lui Hristos si neamului românesc.
