Așa cum spunea Gheorghe Penciu, comuniștii și-au clasificat foarte bine victimele, le-au împărțit pe categorii și le-au izolat pentru a le putea anihila total. Astfel, sistemul de teroare a funcționat perfect. Gheorghe Penciu a fost arestat când era în clasa a opta de liceu. Nu avea în neam nici bogătași, nici demnitari, nici legionari. A fost arestat pentru că îi plăcea să scrie și pentru că nu a vrut să se integreze în noua orânduire socială. Cei opt ani pe care i-a petrecut în închisoarea de reeducare de la Târgșor i-au pecetluit destinul. Când a ieșit din pușcărie, la 26 de ani, nu mai era un tânăr ca oricare altul, ci un fost deținut politic, un fost bandit. De aici și până la următoarea porție de închisoare, nu a fost nevoie decât de un singur turnător care l-a spus la Securitate că scrie epigrame. Au urmat încă o anchetă, mult mai crâncenă decît prima, în timpul căreia Gheorghe Penciu a vrut să se sinucidă, încă un proces și alți șase ani de detenție.
