Preotul Dumitru Stăniloaie este considerat unul dintre cei mai importanți teologi europeni ai secolului XX. A fost rector al Academiei Teologice din Sibiu și profesor la Catedra de Ascetică și Mistică a Facultății de Teologie din București, a tradus cele douăsprezece vo¬lume ale Filocaliei în limba română, dar, dincolo de aceste reușite profesionale, a rămas, în ciuda împrejurărilor potrivnice, un om bun, blând, care nu se abătea de la convingerile sale. El chiar trăia credința, nu doar o predica de la altar, iar Lidia, fiica lui, povestea că Dumitru Stăniloaie s-a numărat printre cei cărora zicala „Să faci ce zice popa, nu ce face el”, nu i se potrivea. A fost arestat în 1959 pentru participarea la în¬tâlnirile grupului „Rugul Aprins” de la Mânăstirea Antim și a fost condamnat la cinci ani de închi¬soare. Dumitru Stăniloaie a continuat să țină prelegeri de teologie, cu aceeași credință și cu același har, în închisoarea din Aiud.
