Radu Gyr a fost supranumit, pe bună dreptate, poetul temnițelor. Din cauză că a făcut parte din mișcarea legionară, a fost închis și în timpul dictaturii regale, și în timpul regimului lui Ion Antonescu și, bineînțeles, și pe vremea comuniștilor. Credința puternică l-a ținut în viață, îmi spunea fiica sa, Simona Popa Demetrescu. Iar sutele de poezii pe care le-a creat în cei 20 de ani de detenție politcă au fost realmente un suport moral pentru sutele de mii de deținuți politici. Radu Gyr a executat doi ani din pedepasa de la Aiud cu lanțuri la picioare. Versurile lui au circulat libere, prin alfabetul Morse, prin toate închisorile țării. Nu cred să fi fost vreun deținut politic care să nu știe poezia Iisus în celulă de Radu Gyr. După ce a executat o pedeapsă de 12 ani în temnițele comuniste, Radu Gyr a fost arestat din nou și condamnat, initial, la moarte pentru Ridică-te Gheorghe, Ridică-te, Ioane! Pedeapsa a fost comutată la 25 de ani muncă silnică, din care a executat 6, până la eliberarea deținuților politici din 1964.
